Mi-e teamă

Mi-e teamă…
de parcă ar pieri întunericul în asfințit,
cu brațele dezgolite de dorință, mi-e frig
de singurătate, căci te-ai prefăcut în amintire,
ai dispărut în mine să pieri, n-ai mai ieșit!
dar m-ai sfâșiat în carne și în gând,
cu alt chip în așternut: m-ai iubit, înșelat, pierdut.
și mi-e teamă: din pluș n-a mai rămas nimic,
au ieșit demonii din poveste, încă-i aștept zâmbind.
pe rând, sunt urlet, copil și copilă,
cu buza spartă și cu genunchii sfârșiți, asfințiți,
căci de pe bicicletă am căzut, mi-era teamă,
iar tu mi-ai dat drumul, totul după jurământ,
că mă vei ține, nu mă vei lăsa să scap, nu-mi vei da gând,
nu mă vei lăsa să văd că pot să dau din picioare,
iar tu vei pieri în acuarelă, precum pensula-n culoare.
mi-e teamă, căci am putut să te cred, să cred în pene de gâscă
și în împăratul Muscă,
dar am deschis ochii în mijlocul poveștii,
sub pat nu mai aveam monștri,
iar în cameră nu mai erau zâne și spiriduși.
mi-e teamă de mine, aveam nevoie de un cățeluș,
am avut o minte necoaptă și n-am putut să devin
un erou neînfricat, mă ascundeam în furtună
cu palmele de copil sub obraz, rugând îngerașul
să nu-mi mai plângă orașul, iar eu, cu iepurașul,
plângeam mai tare, alături de el.
mi-era teamă de moarte, o teamă să mor…
să-mi moară toți prietenii de joacă,
să mor și să mă nasc adult…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close