Amintirea unui val

Închid ochii frânți și îmi mângâi chipul fierbinte cu palmele mele reci. Îmi cuprind fruntea a înțelegere între degetul mare și cel arătător, suspinând greu. Îmi aduc aminte…
Eram îmbrăcată sumar, șezând contemplativ pe unul din sutele de șezlonguri de pe plajă. Îmi îngropam tălpile desculțe în nisipul fierbinte, în parte ud. Simțeam frânturi microscopice atacând-mi gleznele în cel mai plăcut mod. Soarele îmi mângâia pielea în tăcere, iar adierea sărată îmi pătrundea în circuit, obligându-mă să consum cu nesaț aerul cald, înmiresmat de apa sărată și de diferitele produse menite vânzării pe plajă. Valurile se izbeau de stânci de parcă le-ar fi invitat la joacă. Deveneau sălbatice, datorită refuzului constant. Săpau tranșee în nisip, alergând spre mine. Ajungeau tot mai aproape, după care dispăreau în necuprins. Îmi treceau prin minte felurite gânduri. Despre libertate, eternitate, trecerea timpului. El. Eu. Tot ceea ce nu a fost menit să fie. Mă ridic în picioare ca la o comandă. Dau jos materialul textil care se odihnea pe trupul meu. Îl smulg cu totul de nerăbdare. Și fug. Las picăturile de apă să fie frânte de tălpile mele. Las valurile să își facă drum spre mine. Dispar în mare, devenind parte din ea.
Cine m-a smuls din acest vis?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close