atlantide

Ard clipe cu nesaț
la vremea despărțirii,
se limpezește cerul
în cotlonul amintirii,
zboară năluci prin șoapte,
trăgând la ceas de seară
în ograda în care
cad flori pe verandă.
înec Atlantide într-un pahar,
încercând să șterg de pe buze gustul tău amar,
strâng paharul în palmă,
aștept să îl frâng,
să recompun din cioburi rana,
prin ea să adie vânt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close