cioburi

Înfige-ți privirea adânc
în sufletul meu de copil,
privește-mă cald
cu brațele-ți străine
și fugi cât mai departe,
lipindu-te de mine.
înstrăinează-te de tot de noi
și vino
să ne izbim trupurile
în sticla groasă,
opacă,
ce ne separă în trist infinit.
vino
să lăsăm cioburile
să ne frângă cu totul,
să sfâșie viața din noi,
să ne ucidem inutil
prin sticlă,
fără să ne regăsim
curând.
la sfârșitul vieții,
murdari de cioburi
și sânge închegat,
să avem aceeași forță,
izbindu-ne de sticlă
din teama de a pieri.
să ne-ntâlnim în moarte,
de viață să ne izbim,
să frângem, în fine, sticla,
găsindu-ne străini…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close