Abdicarea Reginei și macazul nopții

Am venit afară. Trebuie să aștept. Ce anume? Nici eu nu știu. Dar aștept.

Am așteptat timp de o eternitate, totul în zadar.

Afară a început ploaia. În vremurile noastre, poetic ar fi să spunem că a ieșit soarele din nori. Aș minți dacă aș spune asta. Nu, soarele nu mai e.

Privesc florile. Niciodată nu am făcut diferența dintre specii de copaci sau de flori. Dar îmi place să le privesc. Unele emană un miros dulceag, pe care aproape că îl pot sorbi. Unele au putrezit de la atâta ploaie.

Am smuls o floare. Regina nopții. Nu obișnuiesc să le smulg, dar am simțit furie în mine. Așa că am smuls-o. Acum o învârt între degetele de la mâna stângă, timp în care scriu cu mâna dreaptă. Nu poți simți furie atunci când ai o floare în mână.

Acum, spre exemplu, pot pretinde că o am de la el. Mi-o pot pune după ureche, în păr. Ar arăta frumos, căci părul meu este negru.

De fapt, este șaten închis. Când eram mică eram blondă. Și aveam ochii albaștri, cu umbre de gri. Acum sunt căprui. De ce? Nu știu. Probabil, după cum a început să apună floarea între degetele mele, în frământarea continuă, am apus și eu.

Nu mai sunt acel copil. Nici copil nu mai sunt. Am învățat despre asta la sociologie. Atunci când nu ești nici una, nici alta, căci te afli la un nivel intermediar. Nu era aceasta denumirea, dar nu mă pot duce acum după caietul de sociologie. Zace într-o cutie de carton, undeva în pod. Nu mai am nevoie de el. Dar, uite că de acea pagină am nevoie, pentru a afla despre ce anume vorbesc.

Nu contează. L-am definit deja. Dacă l-am definit, l-am distrus. Așa cum am distrus și floarea. Am un lichid amărui pe degete. Îl simt prin piele. Sau e dulce. Nu-mi pot da seama.

Nu vine nimeni să mă caute. Probabil că nimeni nu crede că aș sta în ploaie. Nici nu stau. M-am așezat pe treptele de la intrare. Sunt reci.

Ceea ce îmi plăcea la vară, pe vremea când eram copil, era căldura care rămânea în beton, după o zi de soare. Era o căldură plăcută, liniștitoare, aproape umană. Răceala de acum? Aș asemăna-o cu un cadavru, însă nu am atins niciodată un mort. Dar am atins un sicriu.

Da, iată-mă, sunt copil, am 4 ani. Străbunica ne-a dus pe mine și pe verișoara mea mai mică la fratele ei. Și fratele ei era mai mic decât ea. Dar adulții ar formula altfel fraza aceasta. Fratele ei era mai tânăr decât ea. Mult mai bine.

Făcea sicrie. Țin minte că m-a luat în brațe și m-a pus pe un sicriu, doar pentru că verișoara mea se temea de el. Am pus mâna pe capacul sicriului. Era cald. Afară era soare. Nu, nu este bună comparația cu sicriul.

Treapta este rece precum piatra peste care curge mereu apă de izvor. Îmi făceam palmele căuș și sorbeam cu nesaț nectarul. La urma urmei, era doar apă, dar pentru mine însemna mană cerească, pentru că îmi era sete.

Cât de tare s-a ofilit floarea de când scriu!

Prima dată când am simțit miros de Regina Nopții, dacă nu mă înșel, aveam trei ani. Eram la mare. Ne făceam plimbarea de seară. Ba nu. Era noapte. Veneam de la Teatrul de vară. Nu mai știu cine mă ținea de mână. Nu mă ținea într-un mod ciudat. Dacă ar fi făcut-o, aș fi reținut cine se afla la capătul mâinii. Dar am uitat.

Am trecut pe lângă o grădină frumoasă. M-a izbit un miros plăcut, înălțător. Ochii mei s-au îndreptat în acea direcție.

-Ce sunt alea?

-Reginele nopții.

Ce nume solemn.

-Și de ce nu le-am mai văzut niciodată?

-Pentru că se deschid doar noaptea.

Ah, câte lucruri ratam pentru că dormeam noaptea.

Când ne-am întors acasă, noaptea, cu trenul, n-am mai dormit. Cocoțată în pat, am privit pe geam peisajele care se derulau liniștit.

Doar țăcănitul roților trenului și schimbarea macazului mai îndrăzneau să răsune în noapte.

Am scăpat floarea pe jos.

Abdicarea reginei.

Tot așa am căzut și eu într-un somn adânc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close