Trecut-au vremuri

6 dimineața. Telefonul lăsat cu o seară înainte pe birou își intonează discursul dimineții. Mă ridic ușor din pat, oprind alarma. Nu mă îndur să aprind lumina. În semiîntunericul dimineții bâjbâiesc după recipientul metalic în care îmi voi pregăti micul dejun. 15 minute. Start.
Fac pași leneși spre baie, smulg materialul textil de pe trupul meu amorțit. Dau drumul la apă. Rece. Las apa să se plimbe pe trup, încercând să îmi controlez ritmul respirației. Îmi amintesc de copilărie. Sunt smulsă din cadrul singurătății și aruncată în amintire. Mă trezeam la 5 dimineața, trezindu-mi chipul cu apa ca de gheață. Simt un miros metalic, ca de sânge. Aglomerez alte câteva acțiuni, completez rutina și îmi părăsesc locuința. Miros de vinete coapte. Pe stradă, miros de motorină. De ce totul mă trimite în trecut?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close