vânt

îmi lipesc pleoapele
în alergatura tălpilor desculțe pe pedale
cu câtă inocență
ne ascundeam
în văzul lumii
și învățam nepricepuți
zborul
fiecare plonja cu
venele strânse pe ghidon
ascunși pe șa
o luam ușor la trap
lipiți unul de altul
temători a ne privi
ne rugam la zeii
pe care îi descoperisem chiar eu
în acea vară
după caninul îndoit
al unui vraf de romane
tu descoperiseși moartea
într-un vis viu în care
aveai trupul slab
mutilat
cu nisip și scoici prin balta de sânge
urlam în gândul fiecăruia
ca lanțul să nu sară
ajungeam cu rușine
să ne atingem câte un petic din sine
închideam ochii
lumina se aprindea
precum o lună târzie
deasupra capetelor a doi copii
mi-era frică să te întreb
nu știai să îmi răspunzi
așa că
firesc
m-ai sărutat apăsat
uimit
de faptul că încă sunt acolo
ce-i drept
m-ai iubit la timp
atunci nu știam că pot fugi
că mă pot feri
de inevitabil
eram un copil care credea în semizei
și în dragoste la prima vedere
acela a fost primul
și ultimul meu
salt
sub stele
căci m-ai lăsat
să îți înalț buzele
în bătaia vântului
ca pe un zmeu
ce nu știai
era că
aveam prostul obicei
de a da prea devreme drumul la sfoară
și de a pierde controlul
asupra cerului de dedesubt
lăsam culoarea obrajilor și a ierbii
să mă smulgă
și să mă atârne strâmb de cer
tu sărută-mă
și plângi
mai povestește-mi o dată
cum era să mori
eu îți voi spune
cum te-aș fi iubit
dacă ne-am fi crezut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close